În cadrul controlului de frontieră, numeroase state condiționează admiterea străinilor pe teritoriul lor de prezentarea unui bilet de avion dus‑întors sau a dovezii certe privind continuarea călătoriei către o altă destinație. Această cerință, cunoscută sub denumirea generică de „proof of onward travel”, nu are caracter arbitrar, ci decurge dintr-un ansamblu de norme de drept internațional, legislații interne și obligații impuse transportatorilor aerieni. Prin instituirea acestei condiții, autoritățile urmăresc să prevină șederile ilegale, să responsabilizeze operatorii de transport și să protejeze ordinea juridică internă.
Deși nu este universal impusă, această prevedere este aplicată cu rigurozitate în multe jurisdicții, iar absența documentului poate genera refuz de a intra în anumite state.
Statele solicită dovada plecării pentru a se asigura că persoana nu depășește durata legală de ședere. Lipsa unui itinerariu de plecare poate ridica suspiciuni privind intenția de rămânere, chiar în cazul unei vize turistice sau a intrării fără viză.
Conform reglementărilor internaționale și legislației interne din multe state, companiile aeriene sunt obligate să verifice dacă pasagerii dețin documentele necesare pentru a fi primiți în țara de destinație. În lipsa acestei verificări, transportatorii pot fi obligați să suporte costurile de repatriere și chiar să achite amenzi. În consecință, aceștia refuză frecvent îmbarcarea călătorilor care nu prezintă bilet de întoarcere sau de continuare a călătoriei.
Printre țările care impun prezentarea unui bilet de avion dus-întors se numără Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Noua Zeelandă, Brazilia, Peru, Indonezia, Filipine, Costa Rica, Malaysia, Thailanda, Japonia, Singapore.
Controlul existenței unui bilet de întoarcere sau de continuare a călătoriei se poate realiza în trei momente distincte:
- la momentul depunerii cererii de viză, când dovada itinerariului este parte a documentației;
- în cadrul procedurii de boarding - moment în care linia aeriană poate refuza îmbarcarea;
- la punctul de frontieră, când autoritatea competentă poate refuza accesul pe teritoriul statului în lipsa documentului care atesta intenția de a părăsi statul vizitat.
Totuși, această condiție de călătorie nu se limitează exclusiv la biletele de avion. Unele state acceptă bilete de transport terestru sau maritim ori rezervări rambursabile, care atestă intenția persoanei de a părăsi teritoriul.