Călătoria minorilor în străinătate este reglementată de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, care stabilește atât documentele necesare, cât și condițiile în care un copil poate părăsi teritoriul României.
Potrivit acestei legi, fiecare minor trebuie să aibă propriul document de călătorie, fie un pașaport individual, fie o carte de identitate atunci când destinația o permite. Utilizarea pașaportului sau a cărții de identitate a părintelui nu este admisă, deoarece documentul nu poate fi folosit pentru altă persoană decât titularul.
În ceea ce privește însoțirea, regula de bază este ca minorul să fie însoțit de cel puțin un părinte. Dacă acesta călătorește doar cu unul dintre părinți, este necesar acordul scris al celuilalt, exprimat printr-o declarație notarială. Există însă și excepții: dacă părintele însoțitor deține singur autoritatea părintească, dacă celălalt părinte a decedat sau a fost decăzut din drepturile părintești, declarația nu mai este necesară.
În situația în care copilul călătorește împreună cu o altă persoană decât părinții, este obligatorie o declarație notarială semnată de ambii părinți (sau de părintele care are singur autoritatea părintească), în care se menționează destinația, durata călătoriei și identitatea persoanei însoțitoare. Autoritățile de frontieră pot solicita și copii ale actelor de identitate ale părinților, pentru verificarea documentelor.
Legea permite ca minorii să călătorească și neînsoțiți, dar numai pe baza unei declarații notariale prin care părinții își exprimă acordul și precizează cine îi va prelua la destinație, unde merg și pentru cât timp.De asemenea, minorii care au împlinit vârsta de 16 ani pot călători neînsoțiți, dar numai cu acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali, dat prin declarație notarială. În plus, acei minori care au împlinit 16 ani și au domiciliul sau reședința stabilită în țara de destinație pot călători chiar și fără acordul părinților sau al reprezentanților legali. Această prevedere recunoaște situațiile în care un minor trăiește deja, cu acte legale, în alt stat și are nevoie să se deplaseze independent.
Pe lângă aceste condiții stabilite de legislația română, părinții trebuie să verifice și regulile statului de destinație, întrucât unele țări solicită documente suplimentare, traduceri legalizate ale procurilor sau formulare speciale.
În concluzie, condițiile de călătorie pentru minori au ca scop protejarea copilului și evitarea situațiilor abuzive. Respectarea regulilor impuse de Legea nr. 248/2005, respectiv deținerea unui document de călătorie individual, prezentarea declarațiilor notariale acolo unde este necesar sau pregătirea actelor suplimentare cerute la destinație este absolut necesară pentru efectuarea călătoriilor dintr-o țară în alta, în condiii de legalitate.